Iata si replica din articolul Blogul versus Cartea din Push
Cartea este memoria pe hârtie a umanităţii
de Daniel Nazare- directorul Bibliotecii Judeţene ,,George Bariţiu”
Internetul este deja cea mai mare bibliotecă, dar are toate cărţile pe podea, spre deosebire de cealaltă bibliotecă, cea clasică, ce le are frumos aranjate în rafturi. Deja studenţii şi elevii români îşi întreabă profesorii, care recomandă cărţi, dacă aceastea sunt şi pe internet. Din păcate, prea multe lucrări apar doar copiate de acolo, iar tinerii uită, din comoditate, să şteargă până şi numele autorului. Cititorii doar de pe Internet nu mai ştiu să discearnă, iar pentru ei totul este corect, fiindcă nu mai au puterea de a citi printre rînduri, pe care doar un cititor al cărţilor, al lecturilor făcute fără grabă, îl poate avea. Internetul creşte viteza, dar nu mai participi activ, nu mai ai sentimentul că cercetezi, nu mai poţi descoperi greşelile celor care te-au precedat, fiindcă ele sînt detectabile doar utilizând toate sursele, iar unele mai au ani buni până să ajungă să fie digitalizate. Din păcate, situri care conţin cărţi full text dispar tot aşa de repede cum apar, poate şi fiindcă nu au acordul editorilor. În timp, cartea tradiţională se va refugia în ediţiile de lux, însă pentru ea vei avea nevoie doar de cele cinci simţuri ale omului şi eventual de o pereche de ochelari, în timp ce pentru internet îţi trebuie şi calculator. Războiul concureţei este mult mai dur în mediul electronic, iar un simplu virus poate da peste cap un sistem, iar pierderea este iremediabilă. S-au pierdut până şi informaţii de la sondele spaţiale, pentru că nu mai există un soft care să le decripteze, discurile de vinilin au devenit deja istorie, se simt ameninţate chiar CD-urile şi DVD-urile, durabilitatea lor fiind pusă la îndoială. Bibliotecarul este un igenist al lecturilor, un filtru între om şi torentul de cărţi, iar biblioteca clasică rămâne o rezervă. În plus, oferă siguranţă şi eventuale probe în procese, cum în prezent arhivele ne pot da, însă şi bibliotecile se simt ameninţate mai ales de foc şi de furia oamenilor în revoluţii. Dacă pentru Borges lectura cărţilor constituie chiar o formă a fericirii, prin contrast Robert Chartier constată recent dispariţia lecturii ca o consecinţă a civilizaţiei eranului, un triumf al imaginii şi al comunicării electronice, o a treia revoluţie a cărţii. Însă, cărţile pe CD-uri audio, menţin treaz interesul pentru lectură, iar ele se adresează deopotrivă oamenilor care nu mai au efectiv timp să deschidă o carte, celor care vor să alerge cât ascultă, celor blocaţi în traficul rutier, celor care sînt prea obosiţi după orele petrecute la computer şi, nu în ultimul rând, celor fascinaţi de vocea umană, un exemplu fiiind A. Pleşu, N. Djuvara. O carte citită la timp reprezintă un pas către o viaţă fericită, iar cărţile pot şi ele uşura traiul. Dacă s-ar investi în achiziţia lor pentru bibliotecile publice, politicienii români ar constata că este mult mai rentabil, decând să fie oferite an de an ajutoare sociale. Se spune că dacă rămâi acolo unde eşti, vei rămâne aşa cum eşti, însă şi oamenii debusolaţi, peste care se aruncă doar cu bani şi care s-au învăţat aşa, merită o şansă…
Popularity: unranked [?]