E simplu… eu faceam asta in liceu.
Luati cea mai apropiata carte. Deschideti-o la pagina 111. Si cititi primul paragraf NOU din pagina.
Sa vedem ce iese !
Cand eram pusti imi impuneam ideea ca asa imi va merge toata ziua… exact cum imi spune citatul !
De data asta mi-a iesit asa :
Am fost mult mai şocat de remarcile astea decât mi-aş fi imaginat. Cum să te plictiseşti de frumusetea însaşi, de neatins şi de neconceput? De cea pentru care ţi-ai da şi pielea de pe tine? Ce-şi putea dori un bărbat mai mult decât să-şi poată trece braţul în jurul mijlocului ei, să poată privi minute-n şir în ochii ei, să o întindă încetişor pe pat. Să o scoată din învelişul ei de dantelă mătăsoasă. De-aici încolo imaginaţia mea se bloca, nu-mi puteam închipui cum e să faci dragoste. De câte ori ma gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se rasuceşte asupra ta si te sufocă…
Nu stiu exact care e mesajul.. dar deseori reusesc sa il pozitionez intr-o anumita ora a zilei.
Tagul merge catre toti cei ce citesc postul (lasati citatul in comentarii) si in special la Gramos , Visurat , De Ce , Ana , Buddha.
PS: cine recunoaste citatul si imi zice primul titlul cartii si autorul are o bere 
Popularity: 1% [?]
Posted in 
Tags: 
Pai…o fi greu tare dom’le … Mircea Cartarescu De ce IUBIM femeile . Astept berea! :d
Uite si noul citat. Prilej de adus aminte clipe dragi pentru toti care ati citit:
“Nu-mi plăcea, dacă vroiam să văd pe cineva, să nu-l văd. Mulţi ani, în Bucureşti, mă duceam şi neanunţat. Nici la noi acasă nu se anunţa nimeni, vedeai cum omul, în mod firesc, intra în curte şi mama abia avea timp să ascundă o cârpă, să tragă o pătură, iar dacă nu era dat cu mătura în casă surorile erau după aceea bruftuluite de mama că sunt mele (un cuvânt folosit numai la noi în familie… se referea la isteţimea unei fete, grija ei de locul în care trăieşte…)”
Mi-a placut ideea si … multumesc pentru “provocare”!
>-
“Cand apare o bucla while in program, va fi testata conditia specificata. Daca este adevarata, se vor efectua instructiunile continute in bucla. Daca este false, executia programului va continua cu prima instructiune care urmeaza buclei while. Instructiunea while poate sa repete o instructiune simpla sau o instuctiune compusa, inclusa intre acolade.”
“- Acum inteleg ca esti cu adevarat filozof, a spus Hikari.”
“Băurăm cafeau în hol şi petrecurăm cu fetiţa printre noi câteva ceasuri plăcute, care se repetară apoi timp de câteva săptămâni. Iubirea parcă renăscu, ne mângâiam unul pe altul, ne îmbrăţişam cu patimă, ca la începutul începutului, ba chiar aşi fi zis ca în sfârşit descopeream armonia şi fericirea care ar fi trebuit să domnească tot timpul între noi. Dar eu ştiam că puterea acestor sentimente şi îmbrăţişări pasionate era ultima şi că numai astfel puteam accepta să ne despărţim; nu noi eram vinovaţi, nu noi o doream, iată, ne iubeam, fericirea ar fi fost posibilă…Da, ar fi fost, dar…”
“Numai un sfant poate fi fericit suta la suta tot timpul.Dar daca asa ar fi , am fi nefericiti tot timpul.”
Chiar o mare coincidenta la pagina 111 a cartii pe care o citesc acum
funky, ce carte puteai sa ai tu la indemana?! Lool…sa ai grija, daca apare vreo bucla “falsa” hihihi
MJ, si citatul tau unde e?
sunt la munca
scriu cand ajung acasa…
bai…dar vad ca nimeni nu s-a tinut de leapsa asta.si era chiar tare…sunt curioasa daca scrie lumea pana la urma…si ce scrie:)
vezi multiplicandu-se, in jurul tau, lingaii. Imi amintesc ca din cand in cand, pe la cate o receptie, pe la cate o conferinta de presa, pe la cate o “actiune” culturala, aparea in multime un cuplu cu identitate incerta, oarecum pitoresc (fara a depasi, totusi, banalitatea), dispus, prea usor, sa se arate dragalas si admirativ. El avea un aer de gugustiuc, in vreme ce doamna parea mai experimentata. Nu-mi era clar cine sunt si ce vor. Dar iata ca prezenta ubicua si surazatoare a dat roade. El e ce e, iar doamna e si ea plasata, pare-se, undeva la varf, in culisele manoase ale unui minister. (In asemenea situatii nu stii niciodata cine a “promovat” pe cine.)
In scurt timp, inteleg insa ca adevaratul stapan al acestor locuri este Lica, samadau peste zeci de turme, talhar si criminal, un personaj demonic. intalnirea nefasta cu lica declanseaza disolutia constiintei personajului care nu se dovedeste a fi suficient de puternic pentru a-i tine piept.
“Insa o singura data zisese asta, mai apoi nu a pomenit de, la urma urmei , proprietatea, mostenirea ei, a lor, a muierilor, mai tarziu a tremurat si a suferit in general, pentru carti si cred ca atunci am inceput eu s-o iubesc cu adevarat pe fata asta, Sabina- citisem undeva-ceva, nu era neaparat ca in carti, devenise ca intr-o carte a mea: in aceea Sabina tremura de grija ei, fiindca in carte urma sa fie arsa pe rug, ea – si nu-mi mai aduc aminte cuvintele, doar mirosul: de sabina arsa” noroc ca nu l-am cunoscut pe Torquemada , sau “Cine se roaga neincetat se aseamana cu acel rug care arde, dar nu se mistuie niciodata”
L-am facut ieri, dar n-am mai apucat sa-ti lasam un comentariu, fiindca ne-a picat netu’
l-am citit deja de azi-dimineata
ca de obicei !
[...] e leapsa venita de la Cristi. A mai trecut pe la mine, dar e fun. Cea mai apropiata carte, pagina 111, primul paragraf nou din [...]