Sa ne jucam de-a dragostea !
Mi s-a reprosat in ultima vreme ca nu am mai scris despre viata mea visele mele… si momentele pline de inspiratie ! e ciudat sa scriu despre ce se intampla in fiecare zi … poate tocmai pt ca este la fel de ciudat ce traiesc eu … dar azi simt nevoia sa astern pe monitor cuvinte ! sa le vad cum se nasc din mine si se imprima virtual pe o pagina …

Ei bine … azi-noapte am ajuns tarziu acasa ! in jur de ora 1.. am bagat cheia in usa si nu intra .. era o cheie pe dinauntru.
Am tresarit .. aveam doua feluri de gusturi in gura .. unul amar pt ca situatia din relatia mea nu e atat de roz .. si unul dulce pentru simplul fapt ca e placut sa te astepte cineva acasa..
Mi-a deschis usa m-am uitat strengareste la ea, am stins lumina din hol (ca o lasa mereu aprinsa) si am intrat in camera ! am luat-o in brate si am pupat-o pe frunte.. inca mai avea febra..
I-am spus ca nu vreau sa mananc la ora aia si am povestit putin despre ziua ce trecuse.. se intamplase o chestie dubioasa despre care imi spusese si mai devreme la telefon ! o urmarise cineva pana in scara blocului sa-i dea un trandafir.. acum statea pe frigider intr-o vaza si trona acolo sfidand normalitatea incaperii ! mi se parea cretin sa ai un trandafir de la cineva care parea la inceput o amenintare…
…mi-am instalat laptopul (un motiv in plus sa puna iar botul) am postat cateva informatii pe blog si apoi l-am strans ! inchise-se ochii si se bagase sub plapuma ! m-am bagat si eu in pat si am luat-o in brate..
era fierbinte .. avea febra .. am intrebat-o daca si-a luat medicamentele si mi-a ingaimat ca da..
Ne-am trezit la sunetul telefonului (alarma).. m-am uitat la ceas stiam ca astazi trebuie sa ajung mai tarziu la serviciu .. mai puteam dormi o ora jumatate .. am simtit cum s-a ridicat din pat la un moment dat .. s-a machiat s-a aranjat si am auzit cheia invartindu-se in broasca la plecare..
Era aceeasi scena seaca .. ca un dejavu obsedant ce te haituieste in fiecare dimineata !
Ma gandeam ca desi a trecut atat de multa vreme … si oficial noi nu suntem impreuna … avem nevoie exact de aceste nopti si seri in care sa simtitm ca nu suntem singuri.. avem nevoie sa stim unul de altul … avem nevoie sa fim asteptati sau sa asteptam pe cineva … dar oare dragostea exista ? mai exista pasiune ? mai exista fiorul acela care era odata ? fusesem 2 ani impreuna apoi inca un an jumatate am pastrat pur si simplu legatura ! am iubit alti oameni intre timp .. am sperat la altceva … dar am ramas prieteni .. sau poate mai mult ! mare greseala (imi spun de cate ori am ocazia) Suntem amandoi job addicted ..ne vedem doar cand dormim sau cand ne intalnim in oras .. si de un an jumatate (de cand ne-am despartit) exista perioade cand stam impreuna , perioade cand nu ne vedem cate 2 3 saptamani .. au fost perioade cand am avut pe altcineva dar noi doar mancam impreuna in oras (2 3 ore) sau ne sunam si povesteam.. e interesant ca nu.. s-a rupt totul ! a existat mereu legatura … ! de ce ? poate ca mai e ceva … desi speranta noastra a disparut ! Suntem convinsi ca totul se va evapora la un anumit punct din vietile noastre ! avem alte principii, alte planuri, alte dorinte … de fapt suntem diferiti si ca varsta si ca mentalitate ! doar ca acum cred ca ne place sa ne jucam de-a dragostea .
Popularity: 1% [?]
Articole Similare
- Cuvinte …
- Relatii !
- Despre colaborare ca tel de izbanda
- A venit primavara!
- Alergand prin Viata
- ATB – Bucuresti 2008 – Kristal Glam Club






Auci..
chestia asta a inceput sa fie “la moda”. nu e decat o joaca sadica! si doare tare…
aceasi chestie mi se intampla si mie de vreun an jumate
nu e bine deloc dar asta e, imi place sa stiu k e cineva acolo kre abia asteapta sa ma vada…sa ma stanga in brate si km atat
ma simt bine in preajma lui…Oricum odata se va termina tot “jocul de-a dragostea” dar pana atunci…imi traiesc viata
Pt. Patris…. da e o moda… e un fel de viata…. un fel de distractie, un fel de a da restart la un joc… din pacate toata lumea uita ca nu poti sa resetezi persone. Iar pt cei carora le lipseste un suflet cand vin acasa….. le recomand un animal de casa sau o jucarie de plus… sau laptopul
Letargic de pasiv
E ceva putred
în fiinţa mea puhăvită
când văd că viaţa
e esenţă de steril.
Cu scai pe limba jumulită
– de vorbe goale, vorbe grele -
ca un păgân apar…
Apar, dispar
în cenuşia probă
a conştiinţei de buzunar.
În loc de ceas tic-tac,
ascult la tâmple
discursul nevralgic
al timpului scurs
prin vadurile clipei.
Mi-e că sunt cel mai copil
dintre boşorogii ştanţaţi
cu fierul roşu
de conservatorii lui
„E bine şi aşa!”
(Un drac… fumând
pipa păcii cu Domnul).
În lumea celor duşi,
e loc şi pentru genele
încolţite de lăcrimatul
individului care
se mulează dubios
sub identitatea mea.
Cred în ideea
că sunt inutil viu…
şi astfel am debutat
într-un amurg să scriu,
să mâzgălesc nevinovat,
cu un pix feroce,
boala care-mi macină
seminţele suferinţei.
Fiecare trăire îmi e
o moarte a dorinţei de a trăi.
Sunt ros de calităţi,
roşu de pasiunea
pentru pasivitate.
O doză de vin,
cu buchet de pelin –
e viaţa de om!
Dacă n-aş fi nebun,
aş înnebuni…
ciudos fiind pe normalitatea
închircit de umană.